Ma uimeste faptul ca multi tanjiti la viata altora si spuneti tot timpul : ce bine ar fi daca si eu as fi/daca si eu as avea.Vreau sa intelegeti cu totii ca fiecare e bogat in sensul lui,unii poate au bogatii materiale,altii poate doar sentimentale,unii poate au un talent neegalabil,altii poate o sanatate indestructibila si tot asa,e adevarat unii chiar nu au nimic din tot ce am enumerat mai sus,dar nu-i doresc nimanui soarta acelei persoane care e saraca in adevaratul sens al cuvantului. Nu e normal sa te plangi ca esti mai gras sau mai slab cand altii ar trebui sa se planga ca nu au o mana sau un picior, nu e normal sa te plangi ca nu ai un calculator performant , cand altii nu au nici macar lumina, nu e normal sa faci mofturi la un anumit fel de mancare cand altii nu au bani nici macar de-o paine,nu este normal sa-ti fie rusine cu propria locuinta si sa te plangi ca nu este una moderna cand altii defapt mor pe strada.Si uneori acesti oameni sarmani care nu au nimic , totusi sunt mai ambitiosi si cu mai multa credinta decat multi dintre noi si de aceea eu ii respect.Am vazut oameni care fara o mana sau fara un picior fac lucruri ce altii sanatosi nu reusesc.Tot ce vreau sa rezum din vorbele de mai sus este ca oricine inspira/respira si are un suflet si-o inima care-i bate , inseamna ca este cineva.Balanta mea intre saraci si bogatii este egala,dar totusi libertatea în saracie este mai buna decat sclavia în puf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu