Lipsit de noroc.....

Cateodata imi rezem obrajii in palme si ma gandesc la diferite lucruri la care nu gasesc raspuns.Si stau pe loc zeci de secunde care parca sunt veacuri,apoi ma intreb :''De ce sunt atat de lipsit de har ?''. Uneori am clipe in care zici ca plutesc in aer, ma uit precum un pustnic in gol si raman realmente cu gura cascata,atunci cand observ minunatiile unora pe langa lipsurile mele.Dar nu-i nimic,tot timpul ma consolez stiind ca am o viata in care imi pot demonstra calitatile,imi pot indeplini dorintele si pot da culoare vietii mele exact asa cum este mai frumos.Acum nu fac o catastrofa din faptul ca nu m-am nascut un ''norocos'',ca altii,care sa nu munceasca niciodata,care zi-de-zi sa se plimbe prin mall-uri si sa vina acasa cu pungile pline sau care sa viziteze la fiecare luna cate-o tara.Am invatat sa spun tot timpul '' asta este,va veni si ziua mea '' , dar oare exista acea mult asteptata zi? Eu tin sa cred ca exista,numai ca trebuie sa o ajut si eu ca sa vina,trebuie sa lupt si sa ma indrept eu catre ea,sa fiu sigur ca o voi gasi.Trecand peste multe esecuri,nu de mult am decis sa ma schimb. Si nu numai ca m-am schimbat eu,dar am schimbat si lumea...................................cea in care traiesc eu.

O lume pura.....

Sunt o persoana obisnuita,trecut prin foc,apoi prin apa.Sunt o persoana care stie ce inseamna tristetea si durerea si totusi am tot timpul o rezerva de zambete pentru fiecare persoana in parte.Viata mi-a dat prea multe lectii,m-a lovit ori de cate ori a dorit,dar spre surprinderea ei niciodata nu am cazut,tot timpul am raspuns provocarilor si abuzurilor asupra mea.Acum nu mai are cine sa ma mai loveasca pentru ca nu mai simt nimic,sunt prea calit.De curand mi-am creat o lume a mea,o lume mereu pura,frumoasa,unde tristetea sau lucrurile murdare nu au niciodata loc in ea.O lume unde tradatorii sau lumea rea sunt respinsi cu cate un sut un fund.Nu ma considerati un ciudat,nu e deloc asa,traiesc paralel si in lumea asta a vostra,dar nu pot adauga lumii mele toate abjectiile si problemele pe care le regasesc aici.Lumea aceea va ramane etern imaculata.Acolo doar lucrurile bune au acces si doar persoanele dragi mie,persoanele acelea care m-au sustinut indiferent de momente,persoanele acelea care atunci cand eram la pamant mi-au dat o mana si m-au ajutat sa ma ridic,doar ele au acces in lumea aceasta,doar ele merita toata atentia si bunatatea mea,referitor la voi,''restul'',voi raspunde cu aceeasi carte,pe care o puneti pe masa.

Departe...

Nu imi mai pasa de nimic,nu mai am nevoie de nimeni,absolut nimeni,ma concentrez doar asupra mea.Aveam tot timpul presimtirea ca am iubit dar m-am invartit de fapt in jurul unor idei,unor idei care si acum se lovesc prin mintea mea.De multe ori am facut greseala sa cred persoana de langa mine,o aclamam tot timpul,o veneram,dar de fapt ea imi obosea pasii pe un drum al tristetii,pe drumul singuratatii.Acum nu-mi mai doresc nimic,vreau doar sa ii multumesc pentru faptul ca de cate ori am sprijinito si i-am fost alaturi ,ea m-a rasplatit altfel,m-a rasplatit intr-un mod pe care doar ea il stie,un mod invizibil pentru mine. Dar nu mai conteaza,eu continui sa ii multumesc ca m-a lasat singur intr-o lume atat de bolnava,intr-o lume atat de cruda si de perversa.Ii multumesc din suflet ca se mai gandeste si la mine,din cand in cand,doar atunci cand are ea chef,eu ii multumesc si sper sa nu ii para rau.....candva....eu incerc sa trec peste.....

Pierdut....

Probabil ca ti-a fost prea greu sa pleci pentru ca stiu ca m-ai iubit in tot timpul acesta.Acum insa nu stiu daca ma mai iubesti pentru ca te simt dinstanta,rece si foarte aroganta.Poate ca nu ai stiut ca undeva zambeam odata cu fiecare zambet de-al tau si pot spune ca mi se rupea sufletul cand iti lasai capul in jos si nu mai aveai nimic de spus.Da,exact asa faceai si pentru mine era foarte dureros,dar tu nu stii,tu nu stii mai nimic de fapt.Dar nu conteaza,eu am sa te iubesc la fel in continuare,chiar daca gresesc,ma voi consola ca ai fost cea mai frumoasa greseala a mea.Acum cu o mana in buzunar ,iar cu cealalta stergandu-mi lacrimile,ma gandesc pe care drum sa o iau.Nu stiu unde vreau sa ajung,destinatia acum e un alt mister.Oricum eu plec departe,intr-o alta poveste,intr-o alta viata sau intr-un alt vis,pentru ca tu ma ignori......

Dorinte...

Mi-ar place sa stiu cum se fac vraji,insa nu ca cele spuse din batrani,vreau doar sa zic abracadabra sau un hocus-pocus,iar din bagheta magica sa iasa o clona de-a ta , sa o pastrez pentru mine.Apoi m-as baga in mintea ta ,sa-ti aflu secretele,mai bine spus, vreau sa stiu daca simti ceva pentru mine.Dupa aceea ti-as aparea in vise in fiecare seara si as petrece cu tine macar acele momente,daca realitatea iti este ocupata.Si nu ma opresc aici; as mai face o vraja in care sa vorbesti tot timpul cu mine,sa imi spui tot ce ai pe suflet , as sta cuminte si te-as asculta fara sa scot niciun zgomot de frica sa nu te opresti.Si nu m-as multumi nici cu atat,te-as urma oriunde te-ai duce si ti-as purta de grija,as fi ca un inger pazitor.Apoi dupa toate aceste lucuri,m-as opri din facut vraji si te-as intreba daca ti-a placut prezenta mea si nu m-ar deranja oricare ti-ar fi raspunsul,pentru ca stiu ca odata ai fost a mea si poate vei mai fi,nimic nu e imposibil,trebuie doar sa vrei......