Tristete in suflet.....

De ce ? Asta e intrebarea pe care ne-o punem tot timpul cand pierdem pe cineva drag.Astazi cu durere in suflet si cu multe regrete am asistat la moartea  micului meu prieten patruped pe nume Miky. Inainte de toate va voi povesti putin despre Miky:
- Cine e Miky ? Miky a fost un catel al strazilor la inceput,apoi dupa vreo doua luni de supravietuit printre blocuri  si prin ghetouri,unui om i s-a facut mila de el si l-a adoptat . Nu a trecut mult timp , pana cand acest om l-a abandonat chiar in locul de unde il adoptase.Mama vazand acest lucru , l-a intrebat pe acel om de ce il abandoneaza,insa raspunsul acestuia a fost '': am o fetita mica acasa si sare tot timpul pe ea si o zgaraie,luati-l dumneavostra daca doriti''.Auzind acest lucru,mama nu a mai stat pe ganduri si l-a adus acasa,spre bucuria mea.La dorinta primul stapan i-a ramas numele Miky,n-am avut nimic impotriva , chiar imi placea acest nume.Pot spune ca din prima zi , in care l-a adus mama,acest caine s-a atasat foarte mult de mine si se bucura tot timpul cand ma observa.In momentul in care  il strigam pe nume,acesta zburda catre mine cu o viteza coplesitoare,iar cand se apropia de mine  dadea capul intr-o parte si astepta sa vada ce ii mai zic.Sunt foarte multe amintiri placute cu acest prieten drag,pentru ca eu asa il numesc.Tot timpul cand eram putin mai agitat sau mai prost dispus, o joaca cu Miky era cel mai bun remediu de a te inveselii.
-Ce a patit Miky ? Inainte de a-l aduce acasa,mama l-a intrebat pe acel domn toate detaliile despre Miky si-anume :daca are obiceiuri sa iti fure incaltamintea,sa sara pe tine, s.a.m.d.Printre toate aceste intrebari mama ,a intrebat si lucrul cel mai important de retinut: vaccinat este?,raspusul acestuia fiind, ''da ''.Astazi il urasc pe acel om.Oare de ce a preferat sa minta? De ce nu a spus adevarul? Chiar nu-si imagina o aasemenea tragedie in urma minciunii lui? nu inteleg de ce a ascuns asta. De aici a pornit toata catastrofa.La mai putin de 3 luni de trait la mine in curte , Miky , ieri s-a inbolnavit grav : nu avea pofta de mancare,avea un comportament anemic,ochii tulburi si multe alte stari de acest gen.Cand am observat acest lucru ,initial am crezut ca e vreo durere de cap , cum mai au cainii uneori sau poate ca are vreo stare mai ciudata , insa nu m-am gandit ca el poate chiar are vreo boala.Totusi azi cand am vazut ca nu si-a revenit, ba chiar se simte din ce in ce mai rau, nu am mai stat pe ganduri si am chemat doctorul veterinar,care a ajuns la mine dupa aproximativ 3 ore,cand practic isi traia ultimele suflari.In cele din urma doctorul ajunge , cum am mai spus cu greu si da un diagnostic socant pentru mine si totodata si pentru mama, spunand: Parvoviroza.Auzind cele spuse de doctor,eu totusi eram optimist si asteptam sa se inceapa tratamentul,insa doctorul mi-a omorat toate sperantele spunandu-mi : NU AM CE FACE,trebuia facut vaccinul de cand acesta era mic !. Am ramas fara voce, intr-un spatiu intunecat, cu ochii in lacrimi,urland..............DE CE?????????? Cu ultima lui suflare Miky se uita blajin la mine ,parca, incercand sa-mi spuna ceva..........vede ca nu poate...........,apoi MA LASA .....................

Familia...

Acum 10 minute am sustinut un dialog pe un site de socializare cu o prietena,tema intitulandu-se ''familia''.Totul a inceput cand aceasta prietena continua sa se planga la mine ca propria ei familie mai precis parintii ii vor raul.Cand am auzit cele spuse, am simtit ca nu e corect tot ceea ce spune si am preluat initiativa incercand sa-i arat ca greseste cand spune acest lucru.Am inceput sa-i explic , ca tot ce sustine ea este doar o eroare,ca parintii nu au cum sa-i vrea raul niciunui copil , oricate rele ar face acesta.Am facuto sa inteleaga ca tot ce traieste acum,toate oportunitatile pe care i le ofera viata,toate minunile si toate bucuriile de care a avut parte sunt datorita parintilor.Fara ei ,ea nici macar oxigenul nu-l putea inspira.Dupa tot acest dialog sustinut  timp de 30 minute, mai   mult in contradictoriu,la un moment dat aceasta a ajuns la acelasi consens cu vorbele mele . Inainte sa ne luam ramas bun i-am mai tinut o mica predica si am subliniat ceea ce vroiam eu cel mai mult sa evidentiez ,si-anume:
-concentreaza-te la lucrurile pozitive si acestea ti se vor intampla;
-elibereaza-te de obsesii,posesii si impulsuri,acestea nu-ti fac deloc bine;
-fa-ti timp pentru a-ti aprecia frumusetea si talenturile;
-fa din visele tale o realitate;
-nu accepta infrangerea chiar daca aceasta e singura optiune ramasa ;
 -sterge-ti lacrimile ca sa poti zambii;
Iar cel mai bun lucru de luat in seama  este sa-ti iubesti parintii pentru ca acestia sunt cea mai mare bogatie,de care multi au nevoie.Pretuieste si fi pasnica ! 

Merg mai departe....

Exista momente in viata mea cand ma simt prabusit,fara putere si foarte remarcat de unele amintiri.De aceea uneori teama de sfarsit imi acapareaza gandurile si ma induce in asa-zise amagiri.Aceste momente apar neprevazut , au o duarata foarte scurta in mintea mea,dar totusi au o influenta negativa exagerata.Cand stau retras uneori in camera mea si ma pun pe ganduri,pot spune ca memoria mea imi deruleaza toate intamplarile din trecut cu o viteza ametitoare care-mi agraveaza sanatatea si uneori ma capteaza intr-un spatiu intunecat numit ''dor''.Cu toate acestea si cu multe altele pe moment pun stop cu zambetul pe buze si realizez ca tot ceea ce mi s-a intamplat , tot ceea ce am intalnit si tot ceea ce am creat , astazi  si in tot timpul existentei mele vor ramane intiparite si pastrate vesnic in sufletul meu.Cu bune sau rele,acum merg mai departe......

Si tu esti cineva.......

Ma uimeste faptul ca multi tanjiti la viata altora si spuneti tot timpul : ce bine ar fi daca si eu as fi/daca si eu as avea.Vreau sa intelegeti cu totii ca fiecare e bogat in sensul lui,unii poate au bogatii materiale,altii poate doar sentimentale,unii poate au un talent neegalabil,altii poate o sanatate indestructibila si tot asa,e adevarat unii chiar nu au nimic din tot ce am enumerat mai sus,dar nu-i doresc nimanui soarta acelei persoane care e saraca in adevaratul sens al cuvantului. Nu e normal sa te plangi ca esti mai gras sau mai slab cand altii ar trebui sa se planga ca nu au o mana sau un picior, nu e normal sa te plangi ca nu ai un calculator performant , cand altii nu au nici macar lumina, nu e normal sa faci mofturi la un anumit fel de mancare cand altii nu au bani nici macar de-o paine,nu este normal sa-ti fie rusine cu propria locuinta si sa te plangi ca nu este una moderna cand altii defapt mor pe strada.Si uneori acesti oameni sarmani care nu au nimic , totusi sunt mai ambitiosi si cu mai multa credinta decat multi dintre noi si de aceea eu ii respect.Am vazut oameni care fara o mana sau fara un picior fac lucruri ce altii sanatosi nu reusesc.Tot ce vreau sa rezum din vorbele de mai sus este ca oricine inspira/respira si are un suflet si-o inima care-i bate , inseamna ca este cineva.Balanta mea intre saraci si bogatii este egala,dar totusi libertatea în saracie este mai buna decat sclavia în puf.

Cu lacrimi in ochi....

A trecut mult timp de cand nu am mai avut ochii inlacrimati.Astazi am fost daramat fizic,psihic si sentimental.Totul s-a intamplat din cauza unei decizii care si acum imi provoaca stari dramatice si-anume : mi-am dat demisia de la locul de munca ! Nu a fost deloc usor,aici ma refer la ce am lasat in urma.Cand ma gandesc cate prietenii am legat,de ce fel de caractere am fost inconjurat , de cata atentie si bunatate am avut parte,iar eu acum las totul in urma si probabil ca aceste persoane cu timpul ma vor uita , imi vine sa disper , nu vreau sa cred asa ceva,nu-mi imaginez viata fara aceste personaje,m-am atasat complet de ei,nu vreau sa-i pierd dar viata e cruda ,o urasc uneori. In momentul in care eram pe cale sa-mi depun demisia,Ionel ( supervizorul ) si-a pus mainile prieteneste pe umerii mei si mi-a spus cu multa tristete in ochii : '' gandeste-te bine ce faci '',eu era constient ca nu-mi doresc acest lucru cu adevarat dar eram presat de viitorul ce se anunta,iar pe plan profesional n-am nimic notabil deocamdata,de aceea am considerat ca prioritara acum este facultatea,asta este si cauza despartirii mele de acest minunat grup.Imi este deja dor voi prieteni dragi si nu-mi voi lasa soarta sa-mi ghideze viata,deocamdata detin controlul si voi avea stapanire tot timpul pe viata mea,iar tot ce imi doresc acum este sa termin cu brio facultatea,sa lupt cu toate fortele pe care le detin si sa revin printre voi ,sa va stiu din nou aproape, caci persoane ca voi e greu de gasit,poate chiar imposibil. Cineva spunea ca trebuie sa fi fericit in viata tot timpul, caci mort o sa fi mult timp,asa ca traiti-va la maxim viata si nu uitati niciodata adevaratii prietenii,ca acestia va coloreaza uneori zilele acelea in alb si negru. Nu va voi uita niciodata prieteni dragi din H.G.R.