Nu conteaza.....

Merg prin ploaie si prin vant ,avand pe mine doar o camasa sfasiata de caini si o pereche de pantaloni plini de namol . Nu imi pasa ! Merg in continuare , chiar daca lumea se uita uimita la '' vestimentatia mea''. Am ajuns sa fiu un nimeni in fata lor,am ajuns sa nu mai insemn nimic pentru ei cu toate ca am facut multe.Nu sunt revoltator,nu agresez pe nimeni pentru asta.Tac si merg mai departe,insa natura se dezlantuie si ma doboara.Nu mai am forta,nu mai pot inainta,cedez,cad in genunchi in fata lor ,ei nici macar nu se uita la mine,imi intorc spatele si se fac ca au alte treburi de facut, dar nu implor pe nimeni sa-mi acorde ajutor,nu cer mila.Sunt in genunchi,dar mana nu mi-e-ntinsa,nu sunt distrus  totalmente,inima inca se zbate iar asta inseamna ca supravietuiesc.Singurul meu ajutor in aceste momente vine de sus.Acolo exista cineva care tot timpul mi-a vegheat drumul,el e singurul de la care primesc ajutor.Ma uit spre cer si simt cum prind putere.Ma sprijin in pumni si usor ma ridic in picioare,imi privesc semeni si plec mai departe.A doua zi revin in acelasi loc,insa totul e schimbat,oamenii sunt distrusi si fara ajutor.S-au inversat rolurile.Unii dintre ei nu ma mai cunosc,altii au ramas coplesiti de ceea ce vad.Imi cad in genunchi si-mi cer iertare. Ma uit la ei , le dau mana si ii ridic in picioare . In aceste momente le ofer hrana,adapost si imbracaminte .Dupa aceea ma dezbrac de hainele scumpe , ma imbrac in cele de ieri si le cer un singur lucru : sa nu uite niciodata de baiatul cu panataloni de namol si camasa sfasiata.Sper ca de acum incolo sa nu mai criticati oamenii neajutorati dupa aparante ci doar dupa fapte. '' Extras dintr-un caz real '' .

Cornete pe teava.....

Va mai aduceti aminte de acele cornete facute din paginile caietelor?Acele cornete  cu care ne distram sufland printr-o teava ? Ei bine eu mi-am adus aminte de ele si de vremurile acelea.Pe langa acele cornete mi-au mai venit in minte: arcul facut dintr-un bat elastic si o funie cat mai bine stransa pentru a putea avea o tragere cat mai lunga cu nuielusele crapate putin la unul din capete , iar la celalt improvizam cu  sarma ghimpata sau o tabla subtire invelita pe varful nuielusei..Dupa ce ne plictiseam de arc si de cornete, cautam adidasi vechi pe care nu ii mai foloseam si le taiam ''limba'' pentru a face o prastie.Si asta nu e tot ,sa mai zic de sabiile facute din lemne sau de pocnitorile facute din chibrituri? A fost ceva de neuitat, eram adevarati razboinici.Oare mai exista  pe undeva astfel de jocuri ? Mi-e greu sa cred ca s-au pierdut sau ca au ramas '' acolo ''.

Contagios.....

Mi s-a spus de multe ori ca sunt un tip contagios,dar niciodata nu am inteles de ce.Acum dupa ce au trecut anii,luni , zile si multe ore am constatat ca cei care-mi spuneau acest lucru aveau dreptate deplina. Tot timpul cand am stat langa o persoana, aceasta a preluat cate ceva din stilul meu,pacat ca majoritatea au preluat ce nu imi doream eu. Au preluat sesibilitatea si bunatatea, doua caracteristici deloc placute,spun acest lucru pentru ca aceste caracteristici sunt mereu luate in bataie de joc,multi profita de persoanele care au astfel de slabiciuni,pentru ca nu le pot numi calitati.Am incercat mereu sa scap de ele,dar nu pot,pentru ca asa sunt format,asa mi-e felul,nu pot schimba ceea ce ma caracterizeaza,chiar daca-mi displace.Totusi mereu am mascat bunatatea si sensibilitatea intr-un comportament dur pe alocuri,dar nu a fost de-ajuns,a trebuit sa ma consolez cu cea ce sunt si pot spune ca am trecut de  acest nivel si nu m-am lasat niciodata influentat sau batut de astfel de persoane imbarligatoare care-mi doresc raul.Asadar si prin urmare daca vreodata nu va convine de mine,pastrati distanta,eu voi ramane mereu tipul acela molipsitor, asa, cum ma considerati unii.