luni, 5 septembrie 2011

Cu lacrimi in ochi....


A trecut mult timp de cand nu am mai avut ochii inlacrimati.Astazi am fost daramat fizic,psihic si sentimental.Totul s-a intamplat din cauza unei decizii care si acum imi provoaca stari dramatice si-anume : mi-am dat demisia de la locul de munca ! Nu a fost deloc usor,aici ma refer la ce am lasat in urma.Cand ma gandesc cate prietenii am legat,de ce fel de caractere am fost inconjurat , de cata atentie si bunatate am avut parte,iar eu acum las totul in urma si probabil ca aceste persoane cu timpul ma vor uita , imi vine sa disper , nu vreau sa cred asa ceva,nu-mi imaginez viata fara aceste personaje,m-am atasat complet de ei,nu vreau sa-i pierd dar viata e cruda ,o urasc uneori. In momentul in care eram pe cale sa-mi depun demisia,Ionel ( supervizorul ) si-a pus mainile prieteneste pe umerii mei si mi-a spus cu multa tristete in ochii : '' gandeste-te bine ce faci '',eu era constient ca nu-mi doresc acest lucru cu adevarat dar eram presat de viitorul ce se anunta,iar pe plan profesional n-am nimic notabil deocamdata,de aceea am considerat ca prioritara acum este facultatea,asta este si cauza despartirii mele de acest minunat grup.Imi este deja dor voi prieteni dragi si nu-mi voi lasa soarta sa-mi ghideze viata,deocamdata detin controlul si voi avea stapanire tot timpul pe viata mea,iar tot ce imi doresc acum este sa termin cu brio facultatea,sa lupt cu toate fortele pe care le detin si sa revin printre voi ,sa va stiu din nou aproape, caci persoane ca voi e greu de gasit,poate chiar imposibil. Cineva spunea ca trebuie sa fi fericit in viata tot timpul, caci mort o sa fi mult timp,asa ca traiti-va la maxim viata si nu uitati niciodata adevaratii prietenii,ca acestia va coloreaza uneori zilele acelea in alb si negru. Nu va voi uita niciodata prieteni dragi din H.G.R.

2 comentarii:

  1. Da nepoate ai dreptate.Si eu mi-am dat demisia de curand si stiu cat este greu.Cand ma gandesc ce clipe am petrecut cu ei timp de 5 ani imi vine sa ma dau cu capul de pereti,dar asta este viata...
    Acum probabil te intrebi cine sunt si de ce m-am adresat cu "nepoate",nu?Adevarul este ca nu mai ne-am vazut de foarte multi ani si probabil nu iti poti da seama cine sunt.Dar hai sa ma prezint: ma numesc Ivan Cristian si sunt var cu Nelu,Dan,Marian,Nicu...Daca tot nu iti dai seama(ceea ce ma indoiesc),sunt baiatul lui Cornel,fratele lui tanti Giga!Am dat din intamplare de Fb tau si acum te acest blog,care mi se pare super interesant!
    Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos pentru comentariu si-mi pare sincer rau pentru tine, ca ti-ai dat demisia,insa cum spui si tu : '' viata merge inainte ''. Cu referire la intrebarea daca te cunosc,vreau sa-ti spun ca stiu foarte bine cine esti,n-aveam cum sa nu te fi retinut.

    RăspundețiȘtergere

WTA

Statistici web
Powered by  MyPagerank.Net