Singur de sarbatori....

Poimaine este Craciunul,iar eu n-am niciun stres.Anul acesta il voi petrece in familie,mai linistit decat ca in anii ce-au trecut.Fara prieteni si implicit fara iubita.Am hotarat acest lucru din mai multe motive,pe care doar eu vreau sa le cunosc.Nu vreau sa mai petrec cu nimeni,vreau sa am aproape doar persoanele care au insemnat si insemn in continuare ceva pentru mine cu adevarat.Daca as face un bilant referitor la anul trecut,pot spune ca nici prietenii de atunci nu mai sunt in aceeasi formatie.Aici ma refer la relatiile de cuplu.Multe despartiri,multe fete noi aparute din senin si totodata multa dusmanie.Degeaba vin sarbatorile , ca oamenii raman aceeasi,a ramas doar vorba aceea : '' de anul nou cu totti suntem mai buni '',caci practic una vorbim,iar alta facem.Ne ducem acum in vizita la o ruda,ii aducem tot felul de aprecieri si multe laude,iar cand plecam de la ea si ajungem acasa,incepem sa o barfim .Cunosc extrem de multe cazuri de acest gen.Oook,sa revenim la titlul de astazi.Cum spuneam si mai devreme,multe cupluri s-au despartit in decursul acestui an care este pe sfarsit,totodata si eu am incheiat vreo trei relatii sentimentale.Intr-una am pus suflet,iar in doua am primit.De aceea prefer ca zilele acestea de asteptare a noului an sa nu ma mai implic in nicio relatie.Vreau ca in 2012 sa incep o relatie care sa se bazeze pe reciprocitate.Nu mai vreau sa fiu luat in bataie de joc , dar nici eu sa ma joc cu sentimentele altora.Ma gandesc bine de pe acum ce vreau cu adevarat,fara ca apoi sa mai apara esecuri.Momentan,mai astept , poate vor aparea niste semne de la persoana draga mie,dar cum v-am mai spus : pana in prima zi a noului an,apoi totul se va da deoparte si ca sa spun asa : '' va incepe o noua era '' . Pe final ,dar nu in ultimul rand,va urez sarbatori fericite,un an nou cat mai reusit in toate si nu uitati un lucru: nu va bateti joc de dragostea,ca aceasta, cu timpul va disparea.

Imi pare sincer rau......

Revin astazi dupa mult timp pe blogul unde imi pot impartasi toate intamplarile,problemele,sau micile mele bucurii.Subiectul de astazi prezinta una din cele mai mari greseli facute de mine, dupa care unele persoane sufera si vor suferi multa vreme.Ii compatimesc si accept orice piatra aruncata catre mine,nu voi riposta ,imi recunosc  greseala,sunt un iresponsabil.Acum cateva saptamani am intalnit o fata foarte draguta.Intrand cu ea in vorba am observat ca aceasta nu era numai draguta ,avea si o foarte mare istetime si plus de asta era si foarte amabila.Era o fata perfecta,spun acest lucru si  in momentul de fata.Dupa multe discutii avute cu ea,am ajuns foarte buni prieteni,iar in final iubiti.Totul a fost frumos la inceput ( intalniri dese,plimbari prin parc,vorbe dragute,saruturi pasionale,iubire reciproca si multe alte lucruri demne de doi indragostiti ),insa dupa un timp toate aceste evenimente enumerate mai sus au incetat sa mai apara,vina fiind a mea evident,de aceea  indur orice acuzatie impotriva mea.Sunt singurul vinovat pentru toata schimbarea aceasta de situatie,insa totul s-a intamplat din cauza faptului ca n-am dorit  mai mult lucrul acesta . Am facut-o sa se indragosteasca de mine,insa eu am ranit-o foarte mult cu indiferenta mea.Si nu a fost doar indiferenta,au fost mult mai multe lucruri despre care nu as mai vrea nici macar sa le aduc in discutie,sper din tot sufletul sa fie uitate.Tot ce mai vreau sa spun este ca aceasta fata nu a meritat niciun moment toate tratatmentele banale  din partea mea.Cu toate acestea ea a fost o fire foarte indulgenta si s-a impacat cu ideiile mele stupide.Nu a meritat niciun moment toate rautatile pe care eu i le-am produs.De aceea cel mai bine este ca ea sa inceapa un alt drum,la fel si eu,pentru ca deja intre drumurile noastre s-a creat o prapastie prea mare ca sa poata fi tranversata de catre vreunul dintre noi.Totul are o limita asa imi spunea mama mereu,iar eu abia in acest moment am constatat care mi-e limita.Am ajuns la un drum blocat , nu voi risca sa patrund  pe el caci poate fi periculos pentru mine.De aceea ,acelasi lucru i-l propun si ei.Nu a fost sa fie,nu era scris sa existe o continuare,trebuie sa ne multumim cu ce a fost,poate ca va urma,dar cel putin nu in viata asta.Imi pare sincer rau,dar tu meriti mai mult,iar eu,...... doar atat am.Ramanem  amici.Cu prietenie, RudyNeagu.

A venit momentul......

Incep aceasta zi putin mai agitat si foarte posedat de energiile negative care de mult timp imi cam dadeau tarcoale.Nu mai stau mult timp pe ganduri si aleg optiunea cea mai recomandata in acel moment si-anume: o plimbare in mijlocul naturii.Caut prin sifonier o tinuta cat mai sport si-apoi ies afara.Fac putina alergare,apoi ma opresc pentru a ma relaxa putin pe o banca,concetrandu-ma la lucrurile care mai devreme ma faceau sa-mi pierd cumpatul.Incerc sa vad daca ele inca persista in gandul meu si descopar ca unele dintre ele inca sunt acolo,insa nu-mi mai provoaca atat de multe duritati.Tot ceea ce am constatat dupa aceasta experienta de scurta durata este ca linistea si natura sunt benefice pentru mine  si ma ajuta foarte mult in lupta cu micile mele obstacole.Tot timpul visez sa ajung intr-un loc  unde natura sa ma incojuare , prin multa verdeata,unde soarele sa straluceasca pe campiile pline cu flori,iar cerul sa fie senin.Vreau macar o zi sa fie asa,vreau sa mai simt si eu cate ceva din marile minuni ale lumii.M-am saturat sa tot interpretez  in viata mea o lumea frumoasa,nu mai vreau sa tot schimb foaia intorcandu-ma la aceeasi poveste, a venit momentul sa  am acces la tot ce mi-am dorit,a venit momentul mult asteptat,e timpul sa descopar lumea,poate aceasta e singura optiune care ma poate ajuta sa-mi indeplinesc visul  ............care, de mult a imbatranit......

Tristete in suflet.....

De ce ? Asta e intrebarea pe care ne-o punem tot timpul cand pierdem pe cineva drag.Astazi cu durere in suflet si cu multe regrete am asistat la moartea  micului meu prieten patruped pe nume Miky. Inainte de toate va voi povesti putin despre Miky:
- Cine e Miky ? Miky a fost un catel al strazilor la inceput,apoi dupa vreo doua luni de supravietuit printre blocuri  si prin ghetouri,unui om i s-a facut mila de el si l-a adoptat . Nu a trecut mult timp , pana cand acest om l-a abandonat chiar in locul de unde il adoptase.Mama vazand acest lucru , l-a intrebat pe acel om de ce il abandoneaza,insa raspunsul acestuia a fost '': am o fetita mica acasa si sare tot timpul pe ea si o zgaraie,luati-l dumneavostra daca doriti''.Auzind acest lucru,mama nu a mai stat pe ganduri si l-a adus acasa,spre bucuria mea.La dorinta primul stapan i-a ramas numele Miky,n-am avut nimic impotriva , chiar imi placea acest nume.Pot spune ca din prima zi , in care l-a adus mama,acest caine s-a atasat foarte mult de mine si se bucura tot timpul cand ma observa.In momentul in care  il strigam pe nume,acesta zburda catre mine cu o viteza coplesitoare,iar cand se apropia de mine  dadea capul intr-o parte si astepta sa vada ce ii mai zic.Sunt foarte multe amintiri placute cu acest prieten drag,pentru ca eu asa il numesc.Tot timpul cand eram putin mai agitat sau mai prost dispus, o joaca cu Miky era cel mai bun remediu de a te inveselii.
-Ce a patit Miky ? Inainte de a-l aduce acasa,mama l-a intrebat pe acel domn toate detaliile despre Miky si-anume :daca are obiceiuri sa iti fure incaltamintea,sa sara pe tine, s.a.m.d.Printre toate aceste intrebari mama ,a intrebat si lucrul cel mai important de retinut: vaccinat este?,raspusul acestuia fiind, ''da ''.Astazi il urasc pe acel om.Oare de ce a preferat sa minta? De ce nu a spus adevarul? Chiar nu-si imagina o aasemenea tragedie in urma minciunii lui? nu inteleg de ce a ascuns asta. De aici a pornit toata catastrofa.La mai putin de 3 luni de trait la mine in curte , Miky , ieri s-a inbolnavit grav : nu avea pofta de mancare,avea un comportament anemic,ochii tulburi si multe alte stari de acest gen.Cand am observat acest lucru ,initial am crezut ca e vreo durere de cap , cum mai au cainii uneori sau poate ca are vreo stare mai ciudata , insa nu m-am gandit ca el poate chiar are vreo boala.Totusi azi cand am vazut ca nu si-a revenit, ba chiar se simte din ce in ce mai rau, nu am mai stat pe ganduri si am chemat doctorul veterinar,care a ajuns la mine dupa aproximativ 3 ore,cand practic isi traia ultimele suflari.In cele din urma doctorul ajunge , cum am mai spus cu greu si da un diagnostic socant pentru mine si totodata si pentru mama, spunand: Parvoviroza.Auzind cele spuse de doctor,eu totusi eram optimist si asteptam sa se inceapa tratamentul,insa doctorul mi-a omorat toate sperantele spunandu-mi : NU AM CE FACE,trebuia facut vaccinul de cand acesta era mic !. Am ramas fara voce, intr-un spatiu intunecat, cu ochii in lacrimi,urland..............DE CE?????????? Cu ultima lui suflare Miky se uita blajin la mine ,parca, incercand sa-mi spuna ceva..........vede ca nu poate...........,apoi MA LASA .....................

Familia...

Acum 10 minute am sustinut un dialog pe un site de socializare cu o prietena,tema intitulandu-se ''familia''.Totul a inceput cand aceasta prietena continua sa se planga la mine ca propria ei familie mai precis parintii ii vor raul.Cand am auzit cele spuse, am simtit ca nu e corect tot ceea ce spune si am preluat initiativa incercand sa-i arat ca greseste cand spune acest lucru.Am inceput sa-i explic , ca tot ce sustine ea este doar o eroare,ca parintii nu au cum sa-i vrea raul niciunui copil , oricate rele ar face acesta.Am facuto sa inteleaga ca tot ce traieste acum,toate oportunitatile pe care i le ofera viata,toate minunile si toate bucuriile de care a avut parte sunt datorita parintilor.Fara ei ,ea nici macar oxigenul nu-l putea inspira.Dupa tot acest dialog sustinut  timp de 30 minute, mai   mult in contradictoriu,la un moment dat aceasta a ajuns la acelasi consens cu vorbele mele . Inainte sa ne luam ramas bun i-am mai tinut o mica predica si am subliniat ceea ce vroiam eu cel mai mult sa evidentiez ,si-anume:
-concentreaza-te la lucrurile pozitive si acestea ti se vor intampla;
-elibereaza-te de obsesii,posesii si impulsuri,acestea nu-ti fac deloc bine;
-fa-ti timp pentru a-ti aprecia frumusetea si talenturile;
-fa din visele tale o realitate;
-nu accepta infrangerea chiar daca aceasta e singura optiune ramasa ;
 -sterge-ti lacrimile ca sa poti zambii;
Iar cel mai bun lucru de luat in seama  este sa-ti iubesti parintii pentru ca acestia sunt cea mai mare bogatie,de care multi au nevoie.Pretuieste si fi pasnica ! 

Merg mai departe....

Exista momente in viata mea cand ma simt prabusit,fara putere si foarte remarcat de unele amintiri.De aceea uneori teama de sfarsit imi acapareaza gandurile si ma induce in asa-zise amagiri.Aceste momente apar neprevazut , au o duarata foarte scurta in mintea mea,dar totusi au o influenta negativa exagerata.Cand stau retras uneori in camera mea si ma pun pe ganduri,pot spune ca memoria mea imi deruleaza toate intamplarile din trecut cu o viteza ametitoare care-mi agraveaza sanatatea si uneori ma capteaza intr-un spatiu intunecat numit ''dor''.Cu toate acestea si cu multe altele pe moment pun stop cu zambetul pe buze si realizez ca tot ceea ce mi s-a intamplat , tot ceea ce am intalnit si tot ceea ce am creat , astazi  si in tot timpul existentei mele vor ramane intiparite si pastrate vesnic in sufletul meu.Cu bune sau rele,acum merg mai departe......

Si tu esti cineva.......

Ma uimeste faptul ca multi tanjiti la viata altora si spuneti tot timpul : ce bine ar fi daca si eu as fi/daca si eu as avea.Vreau sa intelegeti cu totii ca fiecare e bogat in sensul lui,unii poate au bogatii materiale,altii poate doar sentimentale,unii poate au un talent neegalabil,altii poate o sanatate indestructibila si tot asa,e adevarat unii chiar nu au nimic din tot ce am enumerat mai sus,dar nu-i doresc nimanui soarta acelei persoane care e saraca in adevaratul sens al cuvantului. Nu e normal sa te plangi ca esti mai gras sau mai slab cand altii ar trebui sa se planga ca nu au o mana sau un picior, nu e normal sa te plangi ca nu ai un calculator performant , cand altii nu au nici macar lumina, nu e normal sa faci mofturi la un anumit fel de mancare cand altii nu au bani nici macar de-o paine,nu este normal sa-ti fie rusine cu propria locuinta si sa te plangi ca nu este una moderna cand altii defapt mor pe strada.Si uneori acesti oameni sarmani care nu au nimic , totusi sunt mai ambitiosi si cu mai multa credinta decat multi dintre noi si de aceea eu ii respect.Am vazut oameni care fara o mana sau fara un picior fac lucruri ce altii sanatosi nu reusesc.Tot ce vreau sa rezum din vorbele de mai sus este ca oricine inspira/respira si are un suflet si-o inima care-i bate , inseamna ca este cineva.Balanta mea intre saraci si bogatii este egala,dar totusi libertatea în saracie este mai buna decat sclavia în puf.

Cu lacrimi in ochi....

A trecut mult timp de cand nu am mai avut ochii inlacrimati.Astazi am fost daramat fizic,psihic si sentimental.Totul s-a intamplat din cauza unei decizii care si acum imi provoaca stari dramatice si-anume : mi-am dat demisia de la locul de munca ! Nu a fost deloc usor,aici ma refer la ce am lasat in urma.Cand ma gandesc cate prietenii am legat,de ce fel de caractere am fost inconjurat , de cata atentie si bunatate am avut parte,iar eu acum las totul in urma si probabil ca aceste persoane cu timpul ma vor uita , imi vine sa disper , nu vreau sa cred asa ceva,nu-mi imaginez viata fara aceste personaje,m-am atasat complet de ei,nu vreau sa-i pierd dar viata e cruda ,o urasc uneori. In momentul in care eram pe cale sa-mi depun demisia,Ionel ( supervizorul ) si-a pus mainile prieteneste pe umerii mei si mi-a spus cu multa tristete in ochii : '' gandeste-te bine ce faci '',eu era constient ca nu-mi doresc acest lucru cu adevarat dar eram presat de viitorul ce se anunta,iar pe plan profesional n-am nimic notabil deocamdata,de aceea am considerat ca prioritara acum este facultatea,asta este si cauza despartirii mele de acest minunat grup.Imi este deja dor voi prieteni dragi si nu-mi voi lasa soarta sa-mi ghideze viata,deocamdata detin controlul si voi avea stapanire tot timpul pe viata mea,iar tot ce imi doresc acum este sa termin cu brio facultatea,sa lupt cu toate fortele pe care le detin si sa revin printre voi ,sa va stiu din nou aproape, caci persoane ca voi e greu de gasit,poate chiar imposibil. Cineva spunea ca trebuie sa fi fericit in viata tot timpul, caci mort o sa fi mult timp,asa ca traiti-va la maxim viata si nu uitati niciodata adevaratii prietenii,ca acestia va coloreaza uneori zilele acelea in alb si negru. Nu va voi uita niciodata prieteni dragi din H.G.R.

Evolutii...

Traiesc putin confuz aceste momente din pricina acestor evolutii rapide a oamenilor.Multi dintre voi se vor intreba despre ce evolutii vorbesc .Ei bine,vreau mai intai de toate sa ne aducem aminte de vremurile clasice.Cum se comportau oamenii,cum se distrau,cum isi desfasurau activitatile de zi cu zi,ce haine purtau si ce caractere aveau.Daca ar fi sa facem o comparatie cu vremurile de azi voi ce perioada ati alege? Cea clasica sau moderna din ziua de azi? Eu,sincer mi-as fi ales perioada clasica,dar asta nu denota faptul ca regret ceea ce traiesc azi ,numai ca mi-ar fi placut sa traiesc mai mult in vremurile acelea din mai multe motive si-anume: sa incep cu ce-mi place mie cel mai mult ; distractia,care spun eu,nu e loc de comparatie.Oamenii atunci se distrau in adevaratul sens al cuvantului si-anume, cel propriu,in schimb,acum se distreaza in sensul figurat al cuvantului,mai mult mimeaza ca se distreaza si spun asta din propiile trairi.Sa dau un exemplu : am fost la o petrecere de oameni simpli si vreau sa spun ca a fost ceva de vis,deci distractie ca aceea rar voi mai vedea ( dansurile,fluieraturile,energia,muzica,traditia si multe altele erau efectiv de neinlocuit vreodata ),pe cand acum de curand cand am fost la un '' party '' ca asa se zice acum la petreceri,am ramas totalmente blocat si foarte dezgustat de ceea ce am trait si am vazut.Oamenii mult mai cizelati (vorba vine),mult mai cumpatati in dansuri,mult mai menajati in ceea ce priveste distractia, mai pe scurt , mult mai anemici.Sincer nu mi-a placut,pentru ca oamenii nu venisera sa se distreze,mai mult au venit sa-si etaleze tinutele care mai de care mai tandre,altii stateau si ii analizau din cap pana-n picioare pe cei care incercau sa se distreaza,apoi strambau din nas, deci ce pot sa spun, am ramas efectiv uluit in sensul negativ al cuvantului,si-am ajuns la concluzia ca ,oamenii cu cat evolueaza mai mult cu atat uita traditia si cel mai grav este ca UITA ori NU MAI STIU sa se DISTREZE.

Discriminari....

Azi ,am decis sa vorbesc putin despre discriminari,jigniri si multe alte tratamente de acest gen.Am observat de multe ori ca in tara noastra si nu numai,rasismul continua sa-si puna amprenta pe omenire.Si ma intreb , de ce ne comportam asa unii cu altii?De ce sa nu punem stop acestor abjectii si sa ne consolidam o prietenie intre state, sa formam o legatura stransa si sa distrugem aceste divergente care duc la aceasta ''segregare''.Vreau ca nimeni sa nu mai faca diferente intre albi si negri,intre asiatici si europeni,intre cultura si religii s.a.m.d.Trebuie sa creeam un echilibru permanent,un principiu al egalitatii,fiecare sa aiba sansa egala cu restul.Deosebirea fizica sau spirituala nu ar trebuie sa creeze o bariera intre noi si nici o aroganta.Trebuie sa ne axam pe arta civilizatiei si sa dam prioritate intelegerii,dreptatii si pacii.Cred ca a venit momentul sa spunem adio egoismului si discriminarii,trebuie sa gandim normal,pentru ca toti suntem egali,traim in aceeasi lume,aveam aceleasi visuri,acelasi sperante si cred ca suntem capabili sa intelegem valoarea si sensul vietii care spun eu ca e unica.

Absenta nemotivata....

Incep sa scriu aceste cuvinte cu greu,pentru ca ma simt putin cam vinovat fata de voi, cititorii acestui blog.Stiu ca a trecut foarte mult timp de cand nu am mai publicat cate ceva pe acest blog,dar acum vreau sa ma apar incercand sa va explic absenta mea , probabil nemotivata de catre voi,insa tot ce vreau sa spun este ca anul acesta mai precis incepand cu luna Martie,am avut parte numai de vacante care mai de care mai frumoasa in felul ei.Sincer sa fiu tot timpul mi-a fost gandul la voi si la acest blog si chiar vroiam sa scriu in timpul vacantelor,dar aventurile de care am avut parte m-au acaparat total si nu mi-au mai dat sansa sa fac acest lucru.Acum, important este ca voi fi din nou prezent printre voi si liber sa va exprim prin cuvinte tot ceea ce eu traiesc,gandesc sau prevad.De azi inainte,mai exact din momentul acesta voi incepe sa-mi cresc numerotarea postarilor mele si sper sa va pot recapata atentia,increderea,simpatia si sprijinul vostru .Va multumesc pentru atentia acordata acestei postari si va astept cat mai des pe blog sa ne petrecem momentele vietii impreuna.Numai bine !

Totul este trecator....

Oricat de mult ai astepta o zi,oricate planuri ti-ai face si oricat de mult ai petrece un moment nu este de ajuns. Asa am ajuns eu la concluzia, ca de fiecare data cand am fost nerabdator,timpul m-a ajutat si a zburat pe langa mine.Ca de exemplu : cat timp am fost la gradinita am tot asteptat sa vina vremea cand voi merge la scoala,dupa acea, cat am stat la scoala imi doream din ce in ce mai mult sa ajung la liceu,dupa care sa scap de el,iar acum cu durere in suflet si cu multe regrete imi doresc sa fiu din nou la gradinita.Mi-am dorit prea mult sa ajung mare,dar nu m-am gandit ca practic bucuriile se petrec atunci cand asteptam acele vremuri,mi-am dorit foarte mult sa scap de carte si de scoala dar am pierdut si distractia si copilaria. Toate aceste lucruri se intampla din cauza faptului ca am fost nerabdator si mereu cu gandul '' acolo '',neglijand prezentul care-mi oferea marile trairi si satisfactii ale vietii.Asa a fost si cu ziua mea de sambata,am asteptat-o de aproximativ 4-5 luni,in tot acest timp doar la ea ma gandeam ,iar timpul trecea pe langa mine fara sa-l observ. E adevarat, distractia a fost de vis,numai ca timpul din nou si-a pus amprenta. De aceea de acum incolo nu voi mai astepta nimic,ci doar voi traii momentele,pentru ca oricat de frumos si interesant se anunta un lucru, pana la urma, TOTUL ESTE TRECATOR....

Ce ne facem, frate ?!.....

Tot timpul cand ma duc in vizita la bunicii,imi face placere sa-l inregistrez pe bunicul pe telefon , pentru ca imi recita unele poezii '' vechi '' dar foarte frumoase din copilaria lui si a celor de seama lui.Si nu sunt numai poezii, sunt si intamplari incadrate in asa fel in context sa semene a poezie,iar daca esti atent la tot ce spune el,simti ca odata ai trait si tu acele vremuri. Nu stiu cum face,dar ii iese superb. Ultima poezie pe care mi-a recitato suna cam asa :
Ce ne facem,frate ?
Traiul s-a scumpit.
Daca n-ai parale,
E greu de trait.
Dar eu am 5 copii la masa.
Cu nevasta 6,iar cu mine 7.
Ce ne facem,frate?
Mai am si-un catel,
Mai am si-un purcel,
Saracuta pisicuta......miauna si ea.....

Ca dupa oricare poezie recitata bunicul are o vorba pe care in timp am preluat-o si eu. '' Sa traiasca toata lumea,numa' noi sa nu murim ! ''. Asa sa fie.

Nu conteaza.....

Merg prin ploaie si prin vant ,avand pe mine doar o camasa sfasiata de caini si o pereche de pantaloni plini de namol . Nu imi pasa ! Merg in continuare , chiar daca lumea se uita uimita la '' vestimentatia mea''. Am ajuns sa fiu un nimeni in fata lor,am ajuns sa nu mai insemn nimic pentru ei cu toate ca am facut multe.Nu sunt revoltator,nu agresez pe nimeni pentru asta.Tac si merg mai departe,insa natura se dezlantuie si ma doboara.Nu mai am forta,nu mai pot inainta,cedez,cad in genunchi in fata lor ,ei nici macar nu se uita la mine,imi intorc spatele si se fac ca au alte treburi de facut, dar nu implor pe nimeni sa-mi acorde ajutor,nu cer mila.Sunt in genunchi,dar mana nu mi-e-ntinsa,nu sunt distrus  totalmente,inima inca se zbate iar asta inseamna ca supravietuiesc.Singurul meu ajutor in aceste momente vine de sus.Acolo exista cineva care tot timpul mi-a vegheat drumul,el e singurul de la care primesc ajutor.Ma uit spre cer si simt cum prind putere.Ma sprijin in pumni si usor ma ridic in picioare,imi privesc semeni si plec mai departe.A doua zi revin in acelasi loc,insa totul e schimbat,oamenii sunt distrusi si fara ajutor.S-au inversat rolurile.Unii dintre ei nu ma mai cunosc,altii au ramas coplesiti de ceea ce vad.Imi cad in genunchi si-mi cer iertare. Ma uit la ei , le dau mana si ii ridic in picioare . In aceste momente le ofer hrana,adapost si imbracaminte .Dupa aceea ma dezbrac de hainele scumpe , ma imbrac in cele de ieri si le cer un singur lucru : sa nu uite niciodata de baiatul cu panataloni de namol si camasa sfasiata.Sper ca de acum incolo sa nu mai criticati oamenii neajutorati dupa aparante ci doar dupa fapte. '' Extras dintr-un caz real '' .

Cornete pe teava.....

Va mai aduceti aminte de acele cornete facute din paginile caietelor?Acele cornete  cu care ne distram sufland printr-o teava ? Ei bine eu mi-am adus aminte de ele si de vremurile acelea.Pe langa acele cornete mi-au mai venit in minte: arcul facut dintr-un bat elastic si o funie cat mai bine stransa pentru a putea avea o tragere cat mai lunga cu nuielusele crapate putin la unul din capete , iar la celalt improvizam cu  sarma ghimpata sau o tabla subtire invelita pe varful nuielusei..Dupa ce ne plictiseam de arc si de cornete, cautam adidasi vechi pe care nu ii mai foloseam si le taiam ''limba'' pentru a face o prastie.Si asta nu e tot ,sa mai zic de sabiile facute din lemne sau de pocnitorile facute din chibrituri? A fost ceva de neuitat, eram adevarati razboinici.Oare mai exista  pe undeva astfel de jocuri ? Mi-e greu sa cred ca s-au pierdut sau ca au ramas '' acolo ''.

Contagios.....

Mi s-a spus de multe ori ca sunt un tip contagios,dar niciodata nu am inteles de ce.Acum dupa ce au trecut anii,luni , zile si multe ore am constatat ca cei care-mi spuneau acest lucru aveau dreptate deplina. Tot timpul cand am stat langa o persoana, aceasta a preluat cate ceva din stilul meu,pacat ca majoritatea au preluat ce nu imi doream eu. Au preluat sesibilitatea si bunatatea, doua caracteristici deloc placute,spun acest lucru pentru ca aceste caracteristici sunt mereu luate in bataie de joc,multi profita de persoanele care au astfel de slabiciuni,pentru ca nu le pot numi calitati.Am incercat mereu sa scap de ele,dar nu pot,pentru ca asa sunt format,asa mi-e felul,nu pot schimba ceea ce ma caracterizeaza,chiar daca-mi displace.Totusi mereu am mascat bunatatea si sensibilitatea intr-un comportament dur pe alocuri,dar nu a fost de-ajuns,a trebuit sa ma consolez cu cea ce sunt si pot spune ca am trecut de  acest nivel si nu m-am lasat niciodata influentat sau batut de astfel de persoane imbarligatoare care-mi doresc raul.Asadar si prin urmare daca vreodata nu va convine de mine,pastrati distanta,eu voi ramane mereu tipul acela molipsitor, asa, cum ma considerati unii.